Scrisoare deschisa catre candidatul Valeriu Todirascu

Scrisoare catre Valeriu Todirascu

Domnule Todirascu,

Pagina dvs. publica nu permite transmiterea de mesaje, asadar, imi permit sa va retin atentia cateva momente cu niste ganduri prilejuite de prestatia dvs. publica, in calitate de candidat la o functie de senator, din partea colegiului 12/Sector 6, Bucuresti. Aceste randuri constituie, de fapt, o scrisoare deschisa, in atentia oricui este interesat sa afle mai multe despre candidatura dvs.

Saptamana trecuta, cand m-ati abordat la iesirea de la statia de metrou Crangasi pentru a-mi prezenta oferta dvs. electorala, v-am multumit pentru interes, v-am urat succes, insa v-am spus si ca eu nu votez ARD. De altfel, imi pare rau ca in seara respectiva nu m-am oprit sa va comunic o parere despre documentul pe care l-ati inaintat dlui ministru Arafat, in scopul reformarii sistemului sanitar, care contine doar generalitati si nicio propunere concreta. Cu toate acestea, astazi v-am adresat cateva comentarii si intrebari de buna-credinta si cu interes real pentru ideile pe care le-ati putea avea. In fond, desi reprezentati o grupare politica a carei prestatie lamentabila o deplang alaturi de alti romani tradati (in numar de 7,4 milioane, mai exact), am considerat ca meritati, totusi, ocazia de a va prezenta mai bine, de a oferi macar un discurs coerent in schimbul unui potential vot in plus.

Reactia pe care ati considerat-o demna si oportuna, si anume apasarea butonului “Delete”, era pe cat de previzibila (desi interventiile au facut uz de limbajul cel mai cuviincios cu putinta), pe atat de uniforma in raport cu reactiile colegilor dvs. de alianta, si cu atat mai dezonoranta pentru dvs., care va pretindeti un “candidat nou”.

V-am adresat doua intrebari – una despre modul in care intentionati sa eliminati asa-zisul “asistentialism” (cuvant inexistent in limba romana, dar pe care il utilizati pentru a va referi la asistenta sociala acordata persoanelor cu dizabilitati) si cealalta despre transparenta tranzactiilor cu bani publici. Prima intrebare a fost stearsa, iar cea de-a doua a primit un raspuns laconic, la fel de lipsit de substanta ca si proiectele/actiunile dvs. care m-au determinat sa va contactez.

Incercati sa ne faceti sa credem ca ducem in spate 90% dintre beneficiarii nejustificati ai asistentei sociale pentru handicap din judetul Sibiu. In imprejurari in care dvs. reprezentati exact grupul politic care a semanat dezbinare si care a dat tonul risipei de bani publici in ultimii opt ani, ar fi fost mai intelept sa apelati la un alt discurs decat cel al invrajbirii. Uitati, domnule Todirascu, un lucru esential: daca ati reusit sa semanati ura si neincredere, in frunte cu conducatorul dvs. (care nu mai este si al nostru), tot dvs. ati reusit sa ne solidarizati in ultimele luni ca niciodata in toata istoria noastra post-decembrista. Era suficient sa fiti prezent la parada de 1 decembrie ca sa va dati seama de acest lucru. Aceasta solidaritate, la care ati contribuit din plin, se va vedea pe 9 decembrie din nou, poate chiar mai mult decat in luna iulie.

Mai tarziu, v-am semnalat cordial ca prezentarea activitatii dvs. poate induce in eroare cu usurinta publicul mai putin familiarizat cu mecanismele legislative. Afirmati acolo ca ati “depus” trei proiecte legislative, pe parcursul a zece ani, desi sunteti nou in politica. Publicul trebuie sa stie ca un cetatean nu poate “depune” proiecte in Parlamentul Romaniei. In schimb, poate avea o initiativa legislativa cetateneasca (guvernata, desigur, de reguli precise) sau poate, cel mult, inainta ideile sale unui parlamentar, care va deveni in mod oficial initiatorul respectivelor proiecte. Cele trei proiecte pe care sustineti ca le-ati “depus” sunt, de fapt, proprietatea intelectuala a unui grup de parlamentari PDL, in frunte cu dl. Iulian Urban, si, atata vreme cat nu sunteti creditat ca autor al respectivelor proiecte de initiatorii oficiali, oricine poate pretinde ca le-a “depus”/inaintat.

Inainte de a incheia, as vrea sa rasuflati usurat – eu nu sunt printre persoanele cu drept de vot in colegiul in care candidati. Daca as fi fost, dvs. ati fi avut cu un vot mai putin. Si asta nu doar pentru ca ARD (in fapt, PDL) este promisiunea aceluiasi dezastru care ne macina astazi batranii, ne umileste profesorii si doctorii si ne impinge tinerii la resemnare si blazare, ci pentru ca va descalifica un comportament total inadecvat in raport cu electoratul “impertinent”, adica acel electorat care pune intrebari in mod civilizat, dar ferm.

Asadar, demersul meu de astazi nu are miza. Nu aveti de ce sa va temeti, pentru ca modesta putere de care dispun, in calitate de cetatean roman, mi-o voi exercita in alta parte. Ca mine, insa, am convingerea ca sunt multi, inclusiv printre cei carora le cereti votul duminica urmatoare. Cum veti reusi, oare, sa inventati un atat de convenabil buton “Delete” pentru viata “reala”, prin care sa va debarasati de intrebari incomode si priviri scrutatoare?

Daca veti pierde, o veti face nu doar pentru ca gruparea politica pe care o reprezentati este intr-o justificata (dar insuficient de rapida) cadere libera, ci si pentru ca nu v-ati pregatit corespunzator pentru confruntarea cu adversarii si, in definitiv, cu realitatea. Mi-ati demonstrat nu doar ca programul dvs. este lipsit de coerenta, ci si ca va lipseste acea doza minima de consideratie fata de electorat care v-ar permite sa-i spuneti o poveste cu iz de consistenta, dincolo de platitudini si generalitati facile.

Cum spunea marele nostru Gheorghe Dinica in filmul meu preferat, “Filantropica”, “mana-ntinsa care nu spune o poveste nu primeste pomana”.

Va recomand cu ardoare acest film.

Paula Anastasiade

Advertisements